Partajul bunurilor comune: cum se împart casa, mașina și creditele

Partajul este, de multe ori, partea divorțului care durează cel mai mult și doare cel mai mult. Nu pentru că legea ar fi neclară, ci pentru că în spatele fiecărui bun stă o poveste: avansul pe care l-au dat părinții, ratele plătite ani la rând, renovarea făcută cu economiile de o viață.

Mulți oameni vin la mine cu una dintre două convingeri. Prima: „Ce e pe numele lui e al lui”. A doua: „Suntem căsătoriți, deci totul se împarte la jumătate”. Niciuna nu este complet adevărată, iar diferența dintre ele și ce spune legea poate însemna foarte mult.

În acest articol îți explic cum funcționează partajul în regimul comunității legale, cel care se aplică automat dacă nu ați încheiat o convenție matrimonială. Vom trece prin cele trei întrebări pe care le aud cel mai des: ce se întâmplă cu casa, cu mașina și cu creditele.

Ce intră la partaj și ce nu

Primul pas e să știi ce anume se împarte. Codul civil face diferența între bunuri comune și bunuri proprii.

Bunurile comune

Bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei sunt, de la data dobândirii, bunuri comune ale amândurora. Nu contează pe numele cui a fost semnat contractul sau din salariul cui s-au plătit ratele. Veniturile din muncă obținute în timpul căsătoriei sunt și ele comune.

Mai mult, legea prezumă că un bun dobândit în timpul căsătoriei este comun. Cine susține că bunul e propriu trebuie să o dovedească.

Bunurile proprii

Nu se împart, ca regulă, printre altele:

• bunurile dobândite înainte de căsătorie;
• bunurile primite prin moștenire, legat sau donație, dacă cel care le-a dat nu a prevăzut expres că vor fi comune;
• bunurile de uz personal;
• bunurile dobândite prin vânzarea unui bun propriu sau în schimbul acestuia.

Atenție la situațiile mixte. Dacă într-o casă moștenită s-au făcut, în timpul căsătoriei, investiții importante din bani comuni, celălalt soț poate avea anumite pretenții. La fel, dacă ai vândut un bun propriu și ai cumpărat altul, trebuie să poți dovedi legătura dintre cele două.

Cum se stabilesc cotele: nu e mereu jumătate-jumătate

Odată ce știi ce bunuri sunt comune, următoarea întrebare e cât îi revine fiecăruia. Legea spune că, la împărțire, cota fiecărui soț se stabilește în funcție de contribuția sa la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune.

În practică, discuția pornește adesea de la cote egale, iar soțul care susține că a contribuit mai mult trebuie să dovedească asta. Contribuția nu înseamnă doar salariul. Și munca în gospodărie și creșterea copiilor sunt considerate contribuție la dobândirea bunurilor comune.

La partaj nu contează cine a greșit în căsătorie. Contează cine a contribuit, cu ce și cum poate dovedi.

Vinovăția pentru divorț nu influențează împărțirea bunurilor. Cine a înșelat sau cine a plecat nu pierde, din acest motiv, partea sa din casă.

Casa: cine rămâne în ea și cum se împarte

Locuința este, de obicei, bunul cel mai valoros și cel mai încărcat emoțional. La partaj, în lipsa unei înțelegeri, instanța poate alege între mai multe soluții:

• atribuirea casei unuia dintre soți, care îi plătește celuilalt o sumă de bani pentru partea lui, numită sultă;
• împărțirea în natură, atunci când bunul se poate împărți efectiv, ceea ce la un apartament este rar;
• vânzarea bunului și împărțirea banilor, atunci când niciuna dintre soluțiile de mai sus nu este posibilă.

Instanța ține cont de mai multe criterii, printre care cotele fiecăruia, nevoile de locuit ale soților și ale copiilor, cine locuiește efectiv în casă și posibilitatea de a plăti sulta.

O situație frecventă și mai delicată este casa cumpărată de unul dintre soți înainte de căsătorie, cu un credit ale cărui rate s-au plătit apoi, ani la rând, din veniturile comune. Casa rămâne, ca regulă, bunul propriu al celui care a cumpărat-o, dar celălalt soț poate avea pretenții pentru partea din rate achitată din bani comuni. Aici dovezile de plată și graficul de rambursare devin esențiale.

La fel, dacă locuința a fost cumpărată în timpul căsătoriei, dar avansul a venit dintr-o donație făcută doar unuia dintre soți sau din vânzarea unui bun propriu, acest lucru poate influența cotele. Fiecare astfel de detaliu trebuie dovedit, nu doar afirmat.

Dacă vrei să rămâi în casă cu copiii până la partaj, nu e nevoie să aștepți. Legea permite ca, în dosarul de divorț, instanța să stabilească cine folosește locuința comună, ținând cont și de interesul copiilor. Folosința nu e același lucru cu proprietatea, dar îți poate da stabilitate în perioada de tranziție.

Mașina și celelalte bunuri mobile

Pentru mașină, aceleași reguli se aplică: dacă a fost cumpărată în timpul căsătoriei, este, de regulă, bun comun, chiar dacă certificatul de înmatriculare este doar pe numele unuia dintre soți.

În practică, mașina se atribuie de obicei celui care o folosește sau care are mai mare nevoie de ea, cu plata unei sulte către celălalt. Valoarea se stabilește prin acord sau, în instanță, prin expertiză.

Nu uita de bunurile mai puțin vizibile, care intră și ele la partaj dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei:

• sumele din conturi și depozite;
• părțile sociale într-o firmă;
• terenuri, garaje, locuri de parcare;
• mobilierul și bunurile de valoare din casă.

Un inventar complet, făcut din timp, te ajută să nu omiți nimic. Bunurile uitate pot fi împărțite și mai târziu, dar asta înseamnă încă un drum.

Creditele: ce se întâmplă cu datoria la bancă

Aici apare una dintre cele mai mari confuzii. Mulți oameni cred că, dacă la partaj casa i-a revenit fostului soț, au scăpat automat și de credit. Nu e așa.

Contractul de credit este încheiat cu banca. O înțelegere între soți sau o hotărâre de partaj stabilește cum se împart bunurile și obligațiile între voi, dar nu o obligă pe bancă să renunțe la vreunul dintre codebitori. Banca poate cere, în continuare, plata ratelor de la oricare dintre cei care au semnat contractul, până când acceptă o modificare.

De aceea, când discutați partajul, merită să aveți în vedere și relația cu banca:

• dacă cel care păstrează casa poate prelua singur creditul, cu acordul băncii;
• dacă refinanțarea pe numele unuia singur e posibilă;
• cum se iau în calcul, la sultă, ratele plătite deja de fiecare și soldul rămas.

Păstrează dovezi pentru toate ratele plătite de tine, mai ales după separare. Ele pot conta la stabilirea contribuției și a sumelor datorate între voi.

Când și unde se face partajul

Partajul se poate face odată cu divorțul, după divorț sau chiar în timpul căsătoriei, fără ca soții să divorțeze. Împărțirea bunurilor comune poate fi cerută oricând, așa că nu pierzi dreptul dacă nu o faci imediat.

Dacă vă înțelegeți, partajul se poate face la notar. Dacă nu, decide instanța. Uneori are sens să ceri divorțul și partajul în același dosar, de la început. Alteori e mai bine să obții întâi divorțul și să faci partajul mai târziu, cu mai multă liniște. Amânarea are însă riscurile ei: bunuri care se degradează, dovezi care se pierd, situații de familie care se complică.

Pentru mai multe confuzii frecvente despre bunuri, poți citi ghidul gratuit 10 mituri despre divorț și partaj.

Concluzie

Partajul nu se face după numele din acte și nici automat la jumătate. Contează data dobândirii, proveniența banilor și contribuția fiecăruia, iar pentru toate acestea ai nevoie de dovezi. Casa se poate atribui unuia dintre voi, cu sultă, sau se poate vinde. Mașina urmează aceleași reguli. Iar creditul rămâne în relația voastră cu banca până când aceasta acceptă o schimbare.

Cu cât ești mai organizat înainte, cu atât procesul devine mai clar și mai scurt. Dacă vrei să vedem împreună ce ți se cuvine în situația ta și ce drum are sens, te aștept la Sesiunea de Claritate.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc o consultanță juridică pe situația ta.