Moștenire nedezbătută de ani de zile: cum o deblochezi

O mare parte din dosarele de moștenire care ajung la mine au aceeași poveste. Un părinte sau un bunic a murit, au trecut luni, uneori ani, nimeni nu s-a ocupat de acte. Acum casa nu poate fi vândută, contul nu poate fi închis, frații nu mai vorbesc între ei sau unul dintre ei locuiește la mii de kilometri.

Dacă te regăsești aici, vreau să încep cu o liniștire: o moștenire „nedezbătută” nu înseamnă o moștenire pierdută. Înseamnă doar că lucrurile au rămas suspendate. În majoritatea situațiilor există o cale de deblocare, chiar și după mulți ani.

În acest articol îți arăt harta: ce trebuie lămurit întâi, cum stai cu termenul de un an, când mergi la notar și când în instanță, ce faci cu moștenitorii care refuză sau sunt plecați și ce urmează după certificatul de moștenitor.

Ce înseamnă, de fapt, „nedezbătută”

Moștenirea se deschide în momentul decesului, la ultimul domiciliu al persoanei decedate (art. 954 C.civ.). De atunci, bunurile trec la moștenitori. Dar ca să le poți folosi pe deplin ai nevoie de un act care să arate cine sunt moștenitorii și ce primește fiecare: certificatul de moștenitor, eliberat de notar, sau o hotărâre judecătorească, atunci când nu există înțelegere.

„Nedezbătută” înseamnă că această procedură succesorală nu a fost făcută sau nu a fost terminată. Consecințele le cunoști probabil deja:

• imobilul rămâne în cartea funciară pe numele persoanei decedate;
• nu poți vinde, dona sau ipoteca bunul fără ceilalți moștenitori și fără acte;
• conturile bancare rămân blocate;
• cu cât trece timpul, cu atât e mai greu să găsești acte și oameni;
• moștenirea se poate complica „în cascadă”, prin decesul altor moștenitori între timp.

Proprietar pe hârtie, dar fără să poți face nimic cu proprietatea. Asta e, de fapt, o moștenire nedezbătută. Și tocmai de aceea merită pornită cât mai devreme.

Primul pas: data decesului și arborele familiei

De ce contează data

Regulile depind de momentul decesului. Pentru decesele de după 1 octombrie 2011 se aplică Codul civil actual. Pentru cele anterioare se aplică vechiul Cod civil din 1864, cu alte reguli, inclusiv un alt termen de acceptare. Dacă persoana decedată locuia în străinătate sau avea bunuri în mai multe țări, poate fi aplicabil și Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind succesiunile.

Cine moștenește

Fără testament, moștenesc rudele, în ordinea stabilită de lege: întâi copiii și descendenții lor, apoi părinții împreună cu frații și surorile, apoi bunicii, apoi unchii, mătușile și verii primari. Soțul supraviețuitor vine alături de oricare dintre aceste clase, cu o cotă care diferă după rudele cu care vine în concurs.

Dacă există testament, el se respectă, dar în limitele rezervei succesorale: copiii, părinții și soțul supraviețuitor au dreptul la o parte minimă din moștenire (art. 1086 și urm. C.civ.).

Termenul de un an și acceptarea „fără să știi”

Codul civil (art. 1103) îi dă moștenitorului un an de la deschiderea moștenirii ca să aleagă dacă o acceptă sau renunță la ea. Cine nu acceptă în acest termen este prezumat că a renunțat (art. 1112).

Aici apare cea mai mare spaimă: „A trecut un an, deci am pierdut tot.” Nu neapărat. Întrebarea corectă nu este „a trecut un an?”, ci „am acceptat moștenirea, expres sau tacit, în acel an?”.

Cum se poate accepta

• Expres: printr-o declarație scrisă, de exemplu la notar.
• Tacit: prin fapte pe care nu le-ai putea face decât ca moștenitor, cum ar fi folosirea bunului ca proprietar sau vânzarea unui bun din moștenire (art. 1108).

Mulți moștenitori au acceptat tacit fără să știe: s-au mutat în casă, au administrat-o ca proprietari, au făcut acte de dispoziție. Acest lucru trebuie însă dovedit, de regulă cu înscrisuri și martori. Actele de simplă conservare, cum ar fi o reparație urgentă ca bunul să nu se degradeze, nu valorează singure acceptare (art. 1110). În situații excepționale, legea permite și repunerea în termen, pentru motive temeinic justificate.

Notar sau instanță

La notar, dacă vă înțelegeți

Procedura se deschide la un notar public din circumscripția ultimului domiciliu al persoanei decedate, la cererea oricărui moștenitor sau a oricărei persoane interesate. Notarul verifică registrele notariale de testamente și de opțiuni succesorale, citează moștenitorii, stabilește masa succesorală și cotele, apoi eliberează certificatul de moștenitor.

Calea notarială funcționează atunci când moștenitorii sunt de acord asupra calității lor, a bunurilor și a cotelor. E, de regulă, mai rapidă și mai puțin costisitoare decât procesul.

Ai nevoie, de obicei, de certificatul de deces, actele de stare civilă care dovedesc rudenia, actele de proprietate, extrasul de carte funciară și certificatul fiscal de la taxe și impozite locale. Dacă actele de proprietate s-au pierdut, multe se pot obține în copie de la arhiva notarială, de la cadastru, de la primărie sau de la arhivele statului.

Atenție la timp

Potrivit Codului fiscal în vigoare la data la care am scris ghidul meu, dacă procedura succesorală nu e finalizată în 2 ani de la deces, moștenitorii datorează un impozit calculat la valoarea masei succesorale nete. Regulile fiscale se pot modifica, așa că verifică-le înainte de a începe.

În instanță, dacă nu vă înțelegeți

Dacă cineva contestă calitatea de moștenitor a altcuiva, cotele, testamentul sau faptul că un bun face parte din moștenire, notarul nu poate tranșa conflictul. El suspendă procedura și îndrumă părțile spre instanță. Instanța poate stabili moștenitorii și cotele, componența masei succesorale, reducțiunea unui testament care încalcă rezerva și împărțirea concretă a bunurilor.

Când un moștenitor refuză sau e în altă țară

Nu ai nevoie de semnătura tuturor ca să deblochezi o moștenire. Prin instanță, procedura se poate porni chiar dacă un moștenitor refuză să coopereze.

Moștenitorul care blochează

• Dacă termenul de opțiune a trecut și el nu a acceptat, legea îl prezumă renunțător.
• Dacă termenul nu a trecut, dar amână nejustificat, ceilalți pot cere instanței să îi fixeze un termen mai scurt (art. 1113).
• Dacă a acceptat, dar blochează împărțirea, ceilalți pot cere ieșirea din indiviziune în instanță.

Moștenitorul din străinătate

Distanța nu e un impediment. El poate da o procură la un notar din țara în care locuiește, cu apostilă sau supralegalizare, după caz, și traducere legalizată, ori direct la consulatul României. La fel poate da o declarație de acceptare sau de renunțare.

Dacă nu se știe unde se află un moștenitor sau dacă mai trăiește, procedura se complică, dar nu se oprește. Există mecanisme legale pentru asta, iar aici ai aproape sigur nevoie de un avocat.

După certificat: împărțirea și intabularea

După certificatul de moștenitor, bunurile aparțin de obicei moștenitorilor în comun, fiecare cu cota lui. Ca să vindeți casa, trebuie să fiți de acord toți. Ieșirea din indiviziune înseamnă împărțirea efectivă și poate fi cerută oricând (art. 669 C.civ.), la notar dacă vă înțelegeți, în instanță dacă nu.

Bunurile se pot împărți în natură, cu compensarea diferențelor în bani, se pot atribui unuia dintre moștenitori, care îi plătește pe ceilalți, sau se pot vinde, cu împărțirea prețului (art. 676 C.civ.).

Ultimul pas este intabularea dreptului în cartea funciară. Abia apoi poți vinde, dona sau ipoteca bunul ca proprietar înscris. Iar dacă descoperi mai târziu un bun uitat, se poate emite un certificat de moștenitor suplimentar, fără să reiei totul.

Concluzie

O moștenire nedezbătută de ani de zile pare un nod imposibil de desfăcut, dar are un drum clar: lămurești legea aplicabilă și moștenitorii, verifici cum stai cu acceptarea, strângi actele, alegi între notar și instanță, apoi împarți și intabulezi. Fiecare pas făcut îl face pe următorul mai ușor.

Fiecare familie are însă nodurile ei: un frate care nu răspunde, un act pierdut, un termen care pare depășit. Dacă vrei să vedem împreună unde te afli tu pe acest drum și care sunt pașii, în ordine, te aștept la o Sesiune de Claritate.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc o consultanță juridică pe situația ta.