Divorț la notar, la starea civilă sau în instanță: care ți se potrivește

Una dintre primele întrebări pe care le primesc de la oamenii care s-au hotărât să divorțeze este: „Unde mă duc?”. Mulți au auzit că se poate și la notar, alții știu de la cineva că „merge repede la primărie”, iar alții sunt convinși că divorțul înseamnă obligatoriu ani de procese.

Adevărul este că legea română prevede trei căi: divorțul la ofițerul de stare civilă, divorțul la notar și divorțul în instanță. Nu e una „mai bună” decât celelalte. Fiecare are condițiile ei, iar alegerea depinde aproape în întregime de un singur lucru: cât de mult vă puteți înțelege.

În acest articol îți explic, pe rând, când se poate folosi fiecare drum și la ce să fii atent(ă) înainte să alegi. Așa intri în discuție știind ce întrebări să pui.

Întrebarea care decide totul: sunteți de acord?

Codul civil (art. 373) prevede mai multe temeiuri de divorț. Acordul ambilor soți este doar unul dintre ele. Divorțul se poate cere și atunci când relațiile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai e posibilă, după o separare în fapt de cel puțin 2 ani sau din motive de sănătate.

Diferența practică e simplă: căile administrative, adică starea civilă și notarul, sunt posibile doar prin acord. Când celălalt nu vrea să divorțeze sau nu vă înțelegeți asupra unor lucruri esențiale, drumul trece prin instanță.

Divorțul la ofițerul de stare civilă

Este cea mai simplă procedură, dar și cea cu cele mai multe limite. Divorțul la ofițerul de stare civilă este posibil atunci când:

• amândoi sunteți de acord să divorțați;
• nu aveți copii minori.

Cererea se depune, de regulă, la starea civilă din localitatea unde s-a încheiat căsătoria sau unde ați avut ultima locuință comună. După depunere, legea prevede un termen de reflecție de 30 de zile (art. 376 C.civ.), după care reveniți și vă confirmați voința de a divorța.

La ce să fii atent(ă)

Ofițerul de stare civilă constată divorțul, dar nu se ocupă de împărțirea bunurilor. Dacă aveți o locuință, un credit sau alte bunuri comune, ele rămân de rezolvat separat, la notar sau în instanță. Partajul se poate face și mai târziu, oricând, dar e bine să știi de la început că nu se rezolvă „de la sine”.

Divorțul la notar

Divorțul la notar este tot o procedură prin acord, dar mai flexibilă decât cea de la starea civilă. Se poate face și atunci când aveți copii minori, cu o condiție importantă.

Când aveți copii minori

Trebuie să vă înțelegeți asupra tuturor aspectelor privind copiii:

• numele de familie pe care îl veți purta după divorț;
• exercitarea autorității părintești, care este, ca regulă, comună;
• la care dintre voi va locui copilul;
• programul de legături personale cu celălalt părinte;
• contribuția fiecăruia la cheltuielile de creștere și educare, adică pensia de întreținere.

Și aici se aplică termenul de reflecție de 30 de zile. Acordul încheiat la notar privind pensia este titlu executoriu, la fel ca o hotărâre judecătorească, ceea ce înseamnă că, dacă nu e respectat, se poate trece la executare.

Un acord bine gândit poate scurta drumul cu mult. Dar un acord semnat în grabă, doar ca să „se termine odată”, poate costa mult pe termen lung. Înainte să semnezi, asigură-te că înțelegi fiecare punct.

Bunurile

Dacă vă înțelegeți și asupra bunurilor, partajul se poate face tot la notar. Dacă nu, divorțul poate merge înainte, iar împărțirea se rezolvă separat.

Ce să pregătești pentru o cale administrativă

Lista exactă o primești de la notar sau de la starea civilă, dar de obicei vei avea nevoie de actele de identitate, de certificatul de căsătorie și, dacă aveți copii, de certificatele lor de naștere. Procedurile prin acord presupun, de regulă, prezența amândurora, atât la depunerea cererii, cât și la confirmarea de după termenul de reflecție.

Asta înseamnă că o cale administrativă funcționează bine doar dacă și celălalt chiar vine. Dacă știi deja că va amâna, nu va răspunde sau va condiționa fiecare semnătură, poate fi mai realist să pornești direct pe drumul instanței.

Divorțul în instanță

Instanța este drumul care funcționează în orice situație. E singurul posibil atunci când nu vă înțelegeți, dar poate fi ales și atunci când vă înțelegeți.

Prin acord, în instanță

Divorțul prin acord în instanță este posibil indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă aveți copii minori (art. 374 C.civ.). Uneori are sens chiar dacă ați putea merge la notar: de exemplu, când sunteți de acord să divorțați, dar nu și asupra locuinței copilului sau a pensiei, iar aceste aspecte trebuie stabilite de judecător.

Fără acordul celuilalt

Mulți oameni rămân ani de zile într-o căsătorie care nu mai există decât pe hârtie, pentru că partenerul a spus „nu-ți dau divorț”. Nimeni nu te poate ține căsătorit(ă) împotriva voinței tale. Fără acord, drumul e mai lung, iar probele devin importante: martori, înscrisuri, mesaje, dovada separării în fapt.

În instanță se pot rezolva, în același dosar, și măsurile privind copiii, folosința locuinței familiei și, dacă vrei, partajul. Iar dacă situația din casă nu mai poate aștepta finalul procesului, se pot cere măsuri provizorii prin ordonanță președințială.

Cum alegi: întrebări de pus înainte

Când cineva mă întreabă ce drum să aleagă, îl rog să răspundă sincer la câteva întrebări:

• Suntem amândoi hotărâți să divorțăm, acum?
• Avem copii minori? Dacă da, ne-am înțeles cu adevărat asupra locuinței lor, a programului și a pensiei, sau doar „în principiu”?
• Avem bunuri sau datorii comune? Vrem să le împărțim acum sau mai târziu?
• Există violență sau presiune în relație? Dacă da, siguranța ta vine înaintea oricărei proceduri.
• Unul dintre noi locuiește în altă țară?

Dacă la primele trei răspunzi cu un „da” liniștit, o cale administrativă poate fi potrivită. Dacă apar ezitări, e mai bine să le clarifici înainte. O înțelegere care se rupe la jumătatea drumului te poate întoarce de la capăt.

Și încă un lucru care îi liniștește pe mulți: drumul ales la început nu te blochează pentru totdeauna. Un divorț pornit în instanță fără acord se poate încheia prin acord, dacă reușiți să vă înțelegeți pe parcurs. Uneori, tocmai faptul că procesul a început și că regulile au devenit clare îi face pe amândoi să se așeze la masă.

Despre vinovăție

Mulți vor să meargă în instanță ca să „demonstreze” cine e vinovat. Culpa are consecințe limitate: poate conta pentru despăgubiri, dar nu decide împărțirea bunurilor și nici locuința copiilor. Uneori un proces pe culpă merită, de exemplu când există violență. Alteori, un divorț prin acord te protejează mai bine. Decizia se ia cu capul limpede, nu din furie.

Concluzie

Starea civilă, notarul și instanța nu sunt trepte de dificultate, ci trei instrumente pentru situații diferite. Dacă sunteți de acord și nu aveți copii minori, ai toate variantele la dispoziție. Dacă aveți copii, notarul rămâne o opțiune doar cu o înțelegere completă. Iar dacă nu vă înțelegeți, divorțul se poate cere în instanță și fără acordul celuilalt soț.

Cel mai important lucru este să alegi informat(ă), nu grăbit(ă). Dacă vrei să vedem împreună ce drum ți se potrivește și ce trebuie pregătit, te aștept la o Sesiune de Claritate.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc o consultanță juridică pe situația ta.