Divorț cu copii: locuința copilului, programul de vizită și pensia

Sunt avocat din 2007 și pot să îți spun că, într-un divorț cu copii, discuțiile despre casă și bani trec pe planul al doilea foarte repede. Întrebările care țin oamenii treji noaptea sunt altele: „La cine va sta copilul?”, „O să-l mai văd în fiecare zi?”, „Cât va trebui să plătesc sau cât voi primi?”.

Le aud și de la mame, și de la tați, aproape mereu cu aceeași teamă în spate: că vor pierde ceva ce nu se poate înlocui. Vestea bună este că legea română are reguli clare pentru fiecare dintre aceste întrebări. Nu îți pot spune din acest articol ce se va decide în cazul tău, dar îți pot arăta după ce criterii se decide.

Deasupra tuturor stă un singur principiu: interesul superior al copilului (art. 263 din Codul civil și Legea nr. 272/2004). Nu interesul mamei, nu al tatălui, nu al bunicilor. O să-l vezi revenind în fiecare secțiune de mai jos.

Autoritatea părintească rămâne, de regulă, comună

Înainte să vorbim despre locuință, e bine să lămurim o confuzie foarte des întâlnită. După divorț, regula este autoritatea părintească comună (art. 397 C.civ.). Asta înseamnă că amândoi continuați să decideți împreună în problemele importante ale copilului, chiar dacă el locuiește doar cu unul dintre voi.

Deciziile importante sunt, de exemplu, alegerea școlii, tratamentele medicale complexe, schimbarea locuinței copilului sau administrarea bunurilor lui. Deciziile de zi cu zi, adică ce mănâncă, la ce oră se culcă, ce face după școală, le ia părintele cu care copilul se află în acel moment.

Conflictele obișnuite dintre foștii soți sau faptul că unul dintre părinți locuiește în altă localitate nu sunt, de regulă, suficiente pentru autoritate exclusivă.

La cine va locui copilul

Părinții pot stabili de comun acord la care dintre ei va locui copilul. Dacă nu se înțeleg, decide instanța (art. 400 C.civ.). Ca regulă, copilul locuiește cu unul dintre părinți.

Știu că mulți tați vin la mine convinși că au pierdut din start, iar unele mame cred că decizia e deja luată în favoarea lor. Legea nu dă prioritate niciunuia. Nimic nu este automat.

Ce cântărește instanța

Judecătorul se uită la imaginea de ansamblu a vieții copilului. Printre lucrurile analizate se numără:

• relația de atașament a copilului cu fiecare părinte;
• cine s-a ocupat efectiv de copil până acum;
• condițiile de locuit și de creștere pe care le oferă fiecare;
• stabilitatea: școala, prietenii, mediul cu care e obișnuit;
• disponibilitatea fiecărui părinte de a sprijini relația copilului cu celălalt;
• opinia copilului, în funcție de vârsta și maturitatea lui;
• concluziile anchetei psihosociale făcute de autoritatea tutelară (art. 396 C.civ.).

Va fi ascultat copilul?

Copilul care a împlinit 10 ani trebuie ascultat în procedurile care îl privesc (art. 264 C.civ.), iar unul mai mic poate fi ascultat dacă instanța consideră necesar. Ascultarea se face, de regulă, fără părinți de față, într-un cadru cât mai protejat. Opinia lui contează, dar nu este obligatorie pentru instanță.

Nu îți pregăti copilul „ce să spună” și nu-l pune să aleagă între voi. Cel mai mult îl ajuți spunându-i că poate vorbi sincer și că îl iubiți amândoi, orice ar spune.

Programul de legături personale, scris clar

Părintele la care nu locuiește copilul are dreptul să păstreze legături personale cu el (art. 401 C.civ.). Și, la fel de important, copilul are dreptul să își păstreze relația cu amândoi părinții. Pe hârtie se numește „program de legături personale”, în viața de zi cu zi îi spunem „program de vizită”.

Legea nr. 272/2004 enumeră mai multe forme ale acestor legături: întâlniri, inclusiv la domiciliul părintelui, găzduirea copilului în weekenduri, vacanțe și sărbători, comunicarea prin telefon sau video, transmiterea de informații despre școală și sănătate.

Programul se stabilește prin acordul vostru sau, dacă nu vă înțelegeți, de instanță.

Ce merită să cuprindă programul

Din experiența mea, conflictele de după divorț apar mai ales acolo unde programul a rămas vag. Un program bun răspunde din timp la întrebări ca acestea:

• ce weekenduri, de la ce oră și până la ce oră;
• cum se împart vacanța de vară, vacanțele școlare și sărbătorile;
• ce se întâmplă cu zilele de naștere ale copilului și ale părinților;
• cine aduce și cine ia copilul, și de unde;
• cum și cât de des comunică copilul cu părintele cu care nu se află.

Pensia de întreținere: limite, nu sume fixe

Ambii părinți sunt obligați să contribuie la întreținerea copilului (art. 499 C.civ.). De regulă, părintele la care locuiește copilul contribuie în natură, prin îngrijirea de zi cu zi, iar celălalt plătește o pensie de întreținere.

Aici circulă cel mai cunoscut mit: „un sfert din salariu, și gata”. Codul civil (art. 529) stabilește, de fapt, limite maxime, raportate la venitul lunar net al părintelui care plătește:

• până la 1/4 pentru un copil;
• până la 1/3 pentru doi copii;
• până la 1/2 pentru trei sau mai mulți copii.

Sub aceste plafoane, suma concretă se stabilește în funcție de nevoile copilului și de mijloacele părintelui. De aceea dovezile fac diferența: veniturile reale, cheltuielile cu școala, meditațiile, sănătatea, activitățile, eventualele nevoi speciale ale copilului.

Când regulile nu sunt respectate sau viața se schimbă

O hotărâre de divorț nu îngheață viața familiei pentru totdeauna. Copiii cresc, părinții se mută, veniturile se schimbă. Măsurile privind copilul, adică locuința, programul și pensia, pot fi modificate de instanță atunci când se schimbă împrejurările (art. 403 C.civ.).

Dacă pensia nu se plătește

Poți apela la un executor judecătoresc, care poate, de exemplu, să înființeze poprire pe salariu sau pe conturi. Neplata cu rea-credință, timp de 3 luni, a pensiei stabilite pe cale judecătorească poate fi chiar infracțiunea de abandon de familie (art. 378 C.pen.). Păstrează evidența plăților primite și a celor lipsă: extrase de cont, mesaje.

Dacă programul nu este respectat

Legea prevede mecanisme de executare și pentru programul de legături personale, iar împiedicarea repetată a legăturilor copilului cu un părinte poate constitui infracțiune (art. 379 C.pen.).

Neplata pensiei nu îți dă dreptul să oprești vizitele. Iar faptul că nu îți vezi copilul nu te scutește de plata pensiei. Sunt două obligații separate și fiecare se rezolvă pe calea ei.

Dacă ai nevoie de o soluție înainte să se termine procesul de divorț, există ordonanța președințială, prin care instanța poate stabili provizoriu locuința copilului, pensia și programul de vizită. Iar dacă există violență în familie, inclusiv față de copil, ordinul de protecție poate fi o cale și mai rapidă. În caz de pericol imediat, sună la 112.

Concluzie

Locuința copilului, programul de vizită și pensia de întreținere sunt trei decizii separate, dar legate între ele, și toate se iau după același criteriu: ce are nevoie copilul tău. Cu cât le gândești mai devreme și le scrii mai clar, cu atât lași mai puțin loc pentru conflicte mai târziu.

Dacă voi doi găsiți o soluție echilibrată, ea este aproape întotdeauna mai bună pentru copil decât una impusă de instanță. Iar dacă nu reușiți, merită să știi exact ce poți cere și ce probe contează. Pentru întrebările care țin strict de copilul tău și de familia voastră, te aștept la o Sesiune de Claritate.

Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc o consultanță juridică pe situația ta.